România este o ţară cu venit mijlociu, având un PNB pe cap de locuitor de 3830 de milioane de dolari. Cu o populaţie de aproximativ 21,63 milioane, este a doua ţară ca mărime din Europa Centrală şi de Est, fiind mare decât 19 din cele 25 de ţări membre actuale ale Uniunii Europene (UE).

România îşi reformează şi restructurează economia în totalitate în vederea aderării la UE în 2007. În acest context, Guvernul încearcă să consolideze instituţii, să elaboreze şi să implementeze politici pentru a transforma fundamental economia şi societatea românească. Pentru aceasta, este nevoie de un angajament politic puternic, experienţă şi resurse importante, precum şi de sprijinul populaţiei şi cel extern.

Deşi în ultimii cinci ani România a înregistrat o creştere economică remarcabilă, dificultăţile majore persistă. Continuarea reformelor structurale este esenţială pentru consolidarea unei economii de piaţă competitive, capabilă să facă faţă presiunilor integrării în UE. În plus, sărăcia se menţine, 15,1% din populaţie trăind sub nivelul de subzistenţă. Un procent de 60% din populaţia săracă a României locuieşte în zonele rurale în ciuda potenţialului considerabil al ţării din agricultură, păduri şi pescuit.

România a fost o ţară pilot în Cadrul General de Dezvoltare care i-a permis să "deţină" şi să conducă agenda de dezvoltare, pe baza unei strategii de dezvoltare pe termen lung. Consultările care au avut loc în 1999, în cadrul acestei iniţiative, au demonstrat un consens larg în rândul românilor privind cele două obiective de dezvoltare a ţării, şi anume reducerea sărăciei şi aderarea la UE.

Încercând să minimalizeze costurile sociale ale tranziţiei şi, deseori, să împace drepturi acordate prin lege care nu pot fi eliminate, guvernul român a ezitat iniţial să impună constrângeri fiscale stricte şi să privatizeze întreprinderile mari şi neprofitabile. La sfârşitul anilor 1990, încercările de a impune stabilitate macroeconomică fără un sprijin structural complet au dus la o creştere economică negativă şi la creşterea rapidă a sărăciei, care s-a dublat de la 20% în 1996 la 41% în 1999.

Aceasta a avut ca rezultat o creştere puternică a PIB în următorii cinci ani. În plus, inflaţia şi ratele dobânzilor au scăzut constant, deficitul fiscal a fost adus sub control, rezervele de valută au crescut la niveluri istorice, iar balanţa externă s-a menţinut la niveluri acceptabile. Creşterea exportului s-a menţinut la un nivel ridicat, alimentată de investiţiile private şi de deprecierea competitivă iniţială a monedei. Competitivitatea sectorului industrial s-a mărit datorită creşterii productivităţii. România este, în prezent, o destinaţie vizibilă şi atrăgătoare pentru investitorii internaţionali ca urmare a evaluărilor oficiale superioare şi a accesului sporit la pieţele internaţionale de capital.

Evenimentele petrecute de la începutul tranziţiei.  Tranziţia României, începută în 1990, a fost mai dificilă decât în alte ţări din Europa Centrală şi de Est. Aceasta s-a datorat, în parte, faptului că la sfârşitul anilor 1980, economia României era în pragul colapsului, după 40 de ani de planificare centrală strictă care a pus accentul pe independenţă şi s-a concentrat excesiv asupra industriei grele şi asupra proiectelor de infrastructură mari şi nerentabile.

Performanţe economice recente. Începând din 2000, guvernul a implementat politici macroeconomice care vin în sprijinul creşterii economice. O politică fiscală strictă, care vine în completarea unei politici monetare riguroase, intensificată de progresele mari din domeniul reformei structurale, au dus la o mai bună disciplină financiară în sectorul întreprinderilor şi au creat o bază mult mai solidă pentru finanţele publice şi sistemul financiar.

Evoluţia Produsului Intern Brut

II. Provocări viitoare

România are de înfruntat o serie de provocări pentru a-şi atinge cele două obiective: reducerea sărăciei şi îndeplinirea angajamentelor pentru integrarea în UE. Printre acestea, menţionăm:

• Accelerarea reformelor structurale. Dificultăţile cheie includ finalizarea agendei de privatizare, îmbunătăţirea climatului de afaceri prin eliminarea barierelor administrative şi implementarea unui sistem fiscal deschis şi previzibil cu scopul de a întări sistemul de colectare a taxelor în vederea asigurării absorbţiei fondurilor structurale şi de coeziune socială pe care România le va primi de la Uniunea Europeană.
• Reforma instituţiilor publice şi îmbunătăţirea guvernanţei. Serviciile publice trebuie să fie gestionate astfel încât să aducă beneficii populaţiei. Aceasta se poate realiza prin instituirea unui serviciu public pe baza meritelor, remunerat corespunzător. Este, de asemenea, necesar un cadru legal şi reglementar care să sprijine serviciile publice.
• Reforma procesului legislativ şi a justiţiei. În trecut, reformele au fost stânjenite de frecventele schimbări din legislaţie şi de incapacitatea de a implementa noile legi. De aceea, este esenţial să se organizeze legislaţia în vigoare şi să se elaboreze un sistem eficient de aprobare a legilor noi. În plus, trebuie consolidate atât profesionalismul şi integritatea judecătorilor cât şi independenţa puterii juridice. Procesul juridic trebuie, de asemenea, să devină mai rapid şi mai eficient. 
• Reforma sistemului de pensii. În ciuda reformelor recente, sistemul public de pensii se confruntă cu provocări semnificative datorate îmbătrânirii populaţiei, structurii populaţiei şi manierei ineficiente de strângere a veniturilor. Este nevoie de reforme susţinute pentru garantarea sustenabilităţii financiare pe termen mediu şi lung, asigurarea unor pensii mai mari şi trecerea la al doilea pilon (contribuţia obligatorie şi gestionarea la nivel privat a fondurilor de pensii).
• Dezvoltarea zonelor rurale şi reducerea sărăciei. Deoarece majoritatea populaţiei sărace din România locuieşte în zonele rurale, reformele din agricultură sunt esenţiale pentru a reduce nivelul ridicat de sărăcie a ţării. Deşi România are un teren agricol fertil, păduri întinse şi o reţea fluvială întinsă, zonele rurale au o infrastructură inadecvată şi o producţie agricolă ineficientă. În plus, trebuie îmbunătăţit accesul la educaţie şi la servicii sociale în aceste zone.
• Reforma sectorului energetic. Deşi reformele din sectorul energetic au fost impresionante, restructurarea trebuie să continue mai ales în zona de generare. Privatizarea companiilor generatoare de energie a fost întârziată iar acest lucru afectează eficienţa sectorului şi competitivitatea sectorului energetic  în cadrul Pieţei Unice a Uniunii Europene. 

III. Asistenţa acordată de Banca Mondială

Asistenţa acordată de Banca Mondială acoperă  toate sectoarele economice .Portofoliul de proiecte al Băncii Mondiale abordează trei domenii largi:

Promovarea sectorului privat şi dezvoltarea pieţelor eficiente

Aceasta include finalizarea agendei de privatizare, îmbunătăţirea serviciilor de infrastructură, instituirea unui mediu de afaceri favorabil investiţiilor şi creşterii economice şi consolidarea eficienţei pieţei muncii.

Accelerarea reformelor structurale şi instituţionale  pentru susţinerea creşterii economice

Aceasta va fi realizată prin reforma serviciului public, îmbunătăţirea gestionării cheltuielilor publice şi a responsabilizării, implementarea strategiei anticorupţie şi reforma justiţiei.

Reducerea sărăciei şi promovarea incluziunii sociale

Aceasta va fi realizată prin îmbunătăţirea asigurării serviciilor sociale din domeniul sănătăţii şi educaţiei şi îmbunătăţirea sistemului de pensii. Dezvoltarea zonelor rurale şi programele de reducere a sărăciei vizează îmbunătăţirea, printr-un proces participativ, a infrastructurii rurale (inclusiv a sistemului de irigaţii), a serviciilor sociale şi a sistemului financiar rural. Operaţiunile băncii vizează, de asemenea, îmbunătăţirea productivităţii agricole şi a condiţiilor de viaţă a comunităţilor vulnerabile şi dezavantajate.